Ieri seara am vorbit cu Monica, doar ce intrasera in tara si se indreptau spre Constanta.
Sfatul doctorilor de la Viena a fost sa intrerupa chimio si radioterapia, care au avut efecte devastatoare asupra lui Florin, inlusiv un ulcer declansat din pricina asta ca si cum nu era indeajuns ceea ce avea deja, zilele acestea s-a simtit ingrozitor de rau ca urmare a reactiei organismului in urma chimioterapiei.
Vor urma schema de tratament a celor de la Viena, vestea buna este insa ca vor face tratamentul la Bucuresti pe baza unei scheme transmise de doctorul Raderer. Este vorba despre o doamna, prof. dr. Anghel Rodica, cu care colaboreaza ei si desi este doctor particular si vor trebui sa plateasca tratamentul, sumele la care se vor ajunge vor fi mult mai mici comparativ cu cele la care s-ar fi ajuns daca ar fi trebuit sa mearga la Viena.
Domnul doctor Cik nu a spus un pronostic, a afirmat ca sansele ar fi de 50 cu 50, intrucat cursul ulterior al evenimentelor vor depinde de foarte multe alte cauze, inclusiv de puterea lui psihica; stim cu totii ca minte omului este cel mai puternic motor care ne poate duce si in sus, dar si in jos.
A vorbit din nou la telefon cu medicul si i-a spus ca deja i-au trimis pe e-mail primele indicatii cu care vor trebui sa mearga la Bucuresti. Am sa revin cel mai probabil maine cu amanunte, dupa ce va ajunge Monica la constanta si ne va spune mai multe amanunte.
Later EDIT:
Monica a ajuns la Constanta si ne-a spus ca maine pleaca la Bucuresti iar luni dimineata au programare la profesor dr. Anghel Rodica recomandata de cei de la Viena.
"Stau prost cu timpul, imi vad copiii doar azi si maine putin si iar plecam. Sunt putin data peste cap. Pot vorbi oricand la telefon, insa. Va rog nu va suparati ca nu am scris direct pe blog. Dar Theo ma pupa continuu de cand m-am intors si Crina nu mai conteneste cu povestile de la scoala de saptamana asta. .... trebuie sa o ascult si sa vorbim .... nu vreau sa fie prea mare ruptura dintre noi, mai ales ca lipsim asa de mult de acasa.
Cu Dumnezeu inainte...
sâmbătă, 13 februarie 2010
duminică, 7 februarie 2010
Articol in Telegraf de Constanta
Cazul lui Florin a fost pulicat astazi in ziarul Telegraf de Constanta.
Speram din tot sufletul sa se concretizeze putin lucrurile.
Iata ce ne scria Monica ieri seara, dupa ce au ajuns la Bucuresti:
"Am ajuns la Bucuresti dupa 6 ore de cosmar. Drumul l-a suportat oarecum bine. Acum ca am ajuns, l-a mai luat iar durerile. La urgenta mi-a dat sa ia espumisan si duspatalin, pe langa omez, no spa, algocalmin. Sper sa se linisteasca. Norocul nostru a fost ca prietena mea de pe ginecologie a fost de munca si ne-a bagat la urgenta, pentru ca chiar daca am ajuns cu salvarea, l-a postat pe un scaun pe hol in asteptare. Si era fff aglomerat. Dr de la urgenta a fost draguta. I-a mai facut o perfuzie cu glucoza, no spa, algocalmin si ceva care incepe cu cuama.... nu mai stiu cum acum.
...
Eu maine dimineata ma duc peste medicul radioterapeut sa discutam. Marti va trebui sa plec si sunt cu inima stransa ca il las singur.
Ieri si azi am fost la un pas de a o suna pe Monica (NN. - psiholog Monica Tutuianu). Florin a facut si o depresie. Cu toate incercarile mele de a-l tine la suprafata ... are momente cand il ia plansul. Se simte fff rau. Doamne, tine-ma pe mine!"
Ne rugam pentru ei!!
Speram din tot sufletul sa se concretizeze putin lucrurile.
Iata ce ne scria Monica ieri seara, dupa ce au ajuns la Bucuresti:
"Am ajuns la Bucuresti dupa 6 ore de cosmar. Drumul l-a suportat oarecum bine. Acum ca am ajuns, l-a mai luat iar durerile. La urgenta mi-a dat sa ia espumisan si duspatalin, pe langa omez, no spa, algocalmin. Sper sa se linisteasca. Norocul nostru a fost ca prietena mea de pe ginecologie a fost de munca si ne-a bagat la urgenta, pentru ca chiar daca am ajuns cu salvarea, l-a postat pe un scaun pe hol in asteptare. Si era fff aglomerat. Dr de la urgenta a fost draguta. I-a mai facut o perfuzie cu glucoza, no spa, algocalmin si ceva care incepe cu cuama.... nu mai stiu cum acum.
...
Eu maine dimineata ma duc peste medicul radioterapeut sa discutam. Marti va trebui sa plec si sunt cu inima stransa ca il las singur.
Ieri si azi am fost la un pas de a o suna pe Monica (NN. - psiholog Monica Tutuianu). Florin a facut si o depresie. Cu toate incercarile mele de a-l tine la suprafata ... are momente cand il ia plansul. Se simte fff rau. Doamne, tine-ma pe mine!"
Ne rugam pentru ei!!
Update
Am vorbit adineaori cu Monica, pleaca acum cu Florin la urgenta.
Nu se simte bine deloc, are dureri foarte mari in capul pieptului si burta i s-a umflat. I-a dat un antispastic si nu stia ce sa faca, daca sa mearga cu el la Urgenta Spitalului din Constanta, fiindu-i teama sa nu ii opreasca acolo, fiindca maine Florin trebuie sa fie din nou la Bucuresti ca sa continue tratamentul.
Am sfatuit-o sa nu intarzie sa mearga la urgente macar pentru a vedea daca nu e ceva ce trebuie facut de urgenta inainte de a ajunge la Bucuresti, sa ii puna niste perfuzii si calmante, sa faca o ecografie.
O sa ceara o salvare ca sa ii duca maine la Bucuresti.
O voi suna mai tarziu. Sa ne rugam pentru ei!
Later edit: Am vorbit din nou cu ea, au chemat salvarea sa il ia de acasa ca sa aiba prioritate la urgenta, l-au bagat in perfuzii, l-au palpat, eco, a avut si putin tranzit, acum e mai linistit, vor pleca in dupa amiaza asta la Bucuresti.
Maine vom avea o intalnire importanta cu cineva care s-ar putea sa ne ajute cu o donatie, nici nu va imaginati de cati bani este nevoie pentru TOT...
Va rugam, nu il uitati pe Florin!
Nu se simte bine deloc, are dureri foarte mari in capul pieptului si burta i s-a umflat. I-a dat un antispastic si nu stia ce sa faca, daca sa mearga cu el la Urgenta Spitalului din Constanta, fiindu-i teama sa nu ii opreasca acolo, fiindca maine Florin trebuie sa fie din nou la Bucuresti ca sa continue tratamentul.
Am sfatuit-o sa nu intarzie sa mearga la urgente macar pentru a vedea daca nu e ceva ce trebuie facut de urgenta inainte de a ajunge la Bucuresti, sa ii puna niste perfuzii si calmante, sa faca o ecografie.
O sa ceara o salvare ca sa ii duca maine la Bucuresti.
O voi suna mai tarziu. Sa ne rugam pentru ei!
Later edit: Am vorbit din nou cu ea, au chemat salvarea sa il ia de acasa ca sa aiba prioritate la urgenta, l-au bagat in perfuzii, l-au palpat, eco, a avut si putin tranzit, acum e mai linistit, vor pleca in dupa amiaza asta la Bucuresti.
Maine vom avea o intalnire importanta cu cineva care s-ar putea sa ne ajute cu o donatie, nici nu va imaginati de cati bani este nevoie pentru TOT...
Va rugam, nu il uitati pe Florin!
APARITII IN PRESA
Lucrurile au inceput sa se miste!
Sambata, 6 februarie, cazul lui Florin a ajuns pe paginile unui ziar local!
Noi speram ca oamenii cu suflet mare si care pot sa-l ajute pe Florin in lupta lui si totodata le multumim!
Florin in Cuget Liber
Sambata, 6 februarie, cazul lui Florin a ajuns pe paginile unui ziar local!
Noi speram ca oamenii cu suflet mare si care pot sa-l ajute pe Florin in lupta lui si totodata le multumim!
Florin in Cuget Liber
miercuri, 3 februarie 2010
Florin are nevoie de noi! Sa nu-l dezamagim!
Monica are 34 de ani. Florin - doar 36. S-au casatorit de foarte tineri, aproape copii. Crina va implini anul acesta 14 ani. Iar Theo 3.
La sfarsitul lui octombrie Monica ne spunea ca este ingrijorata din pricina sanatatii lui Florin. Ca a slabit foarte mult, ca are probleme digestive si ca urmeaza sa faca un control medical.
Toate am incercat sa o incurajam si sa ii spunem ca dupa simptome s-ar putea sa sufere de sindromul colonului iritabil, mai ales ca stiam ca in perioada aceea fusesera foarte stresati si agitati cu contractarea unui credit prin Prima Casa si in sfarsit, cu mari eforturi, cand aproape isi pierdusera sperantele si ramasesera pe zero cu finantele, isi achizitionasera un apartament.
Spun sincer, cu mana pe inima, ca nici cu gandul nu am gandit ca s-ar putea sa fie ceva mai mult decat atat. Doar Florin nu are decat 36 de ani!! La varsta aceasta ce altceva ar fi putut fi??
Si atunci, bomba. Iata ce ne-a scris Monica joi, 12 noiembrie 2009:
"Buna seara!Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura ... mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera. Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte .... Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar."
Iar ceva mai tarziu, in aceeasi zi:
"Cei doi medici la care am fost inainte au spus ca e vorba de SCI dar cel de-al treilea nu a vrut sa se pronunte. Ceea ce m-a daramat/ingrijorat si mai tare. Mai mult, nici nu a comentat prea mult ce a vazut la echo. Iar scaderea in greutate nu este caracteristica pentru SCI si nici durerile din timpul noptii. Iar eu sunt o fire foarte slaba si nu stiu cum sa ma comport sa nu il daram si pe el. Iar in ce mai citesc pe net despre caracteristicile anumitor boli ale colonului, il regasesc in cele mai sumbre."
Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea...
Ce a urmat a fost un adevarat tavalug. Controale, colonoscopie, analize la Constanta, trimitere la Oncologie la Bucuresti, operatia, biopsii, diagnostic.... cancer in stadiu foarte avansat. In urma operatiei , tumora fiind foarte mare, a fost necesar sa i se faca "anus contra naturii" bucata de intestin taiata fiind mult prea mare pentru a mai putea fi atasata normal.
In clipa de fata Florin este la Bucuresti unde face sedintele de chinmoterapie. A inceput sa piarda iar in greutate, se simte foarte rau. Sunt muta de admiratie in fata puterii Monicai de a face fata intregii situatii, unui serviciu solicitant, gospodariei si celor doi copii care numai linistiti nu pot fi. A slabit ingrozitor de mult, dar pe chip i se citeste o forta si o incapatanare de a lupta cum nu am vazut inca pana acum pe chipul nimanui.
A auzit recent de o clinica din Viena unde se trateaza tipul acesta de cancer. Iata ce ne scria in seara aceasta:
"Situatia de dupa intalnirea de azi se prezinta cu urmatoarele variante:
1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma ... probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost
2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna:
a) da, pot sa te ajut si te costa atat ....(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo ... nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus .... dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data .... iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput
sau
b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia data.
Eu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale. Pentru asta, voi incerca sa solicit ajutor tuturor rudelor, prietenilor si poate se vor aduna cei 2500-3000 Euro de care as avea nevoie sa fac drumul asta + reanalizarea lamelor de la biopsie. Dar maine, voi lua legatura cu persoanele recomandate, iar situatia se poate schimba.
Un ajutor, cat de mic, este mai mult decat nimic. In ziua de astazi, orice boala este un lux si te da peste cap ingrozitor din punct de vedere medical. Cu atat mai mult o ASTFEL de boala. Cu atat mai mult cu cat sunt doi copii nevinovati la mijloc. Cu atat mai mult cu cat costurile tratamentelor, vizitelor medicale si absolut tot ce inseamna TOT sunt atat de ridicate.
Oameni buni,haideti sa ajutam acest TATA,sa-si vada copiii crescand!Sa nu-l lasam la greu!
Are nevoie de AJUTORUL NOSTRU!
La sfarsitul lui octombrie Monica ne spunea ca este ingrijorata din pricina sanatatii lui Florin. Ca a slabit foarte mult, ca are probleme digestive si ca urmeaza sa faca un control medical.
Toate am incercat sa o incurajam si sa ii spunem ca dupa simptome s-ar putea sa sufere de sindromul colonului iritabil, mai ales ca stiam ca in perioada aceea fusesera foarte stresati si agitati cu contractarea unui credit prin Prima Casa si in sfarsit, cu mari eforturi, cand aproape isi pierdusera sperantele si ramasesera pe zero cu finantele, isi achizitionasera un apartament.
Spun sincer, cu mana pe inima, ca nici cu gandul nu am gandit ca s-ar putea sa fie ceva mai mult decat atat. Doar Florin nu are decat 36 de ani!! La varsta aceasta ce altceva ar fi putut fi??
Si atunci, bomba. Iata ce ne-a scris Monica joi, 12 noiembrie 2009:
"Buna seara!Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura ... mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera. Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte .... Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar."
Iar ceva mai tarziu, in aceeasi zi:
"Cei doi medici la care am fost inainte au spus ca e vorba de SCI dar cel de-al treilea nu a vrut sa se pronunte. Ceea ce m-a daramat/ingrijorat si mai tare. Mai mult, nici nu a comentat prea mult ce a vazut la echo. Iar scaderea in greutate nu este caracteristica pentru SCI si nici durerile din timpul noptii. Iar eu sunt o fire foarte slaba si nu stiu cum sa ma comport sa nu il daram si pe el. Iar in ce mai citesc pe net despre caracteristicile anumitor boli ale colonului, il regasesc in cele mai sumbre."
Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea...
Ce a urmat a fost un adevarat tavalug. Controale, colonoscopie, analize la Constanta, trimitere la Oncologie la Bucuresti, operatia, biopsii, diagnostic.... cancer in stadiu foarte avansat. In urma operatiei , tumora fiind foarte mare, a fost necesar sa i se faca "anus contra naturii" bucata de intestin taiata fiind mult prea mare pentru a mai putea fi atasata normal.
In clipa de fata Florin este la Bucuresti unde face sedintele de chinmoterapie. A inceput sa piarda iar in greutate, se simte foarte rau. Sunt muta de admiratie in fata puterii Monicai de a face fata intregii situatii, unui serviciu solicitant, gospodariei si celor doi copii care numai linistiti nu pot fi. A slabit ingrozitor de mult, dar pe chip i se citeste o forta si o incapatanare de a lupta cum nu am vazut inca pana acum pe chipul nimanui.
A auzit recent de o clinica din Viena unde se trateaza tipul acesta de cancer. Iata ce ne scria in seara aceasta:
"Situatia de dupa intalnirea de azi se prezinta cu urmatoarele variante:
1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma ... probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost
2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna:
a) da, pot sa te ajut si te costa atat ....(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo ... nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus .... dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data .... iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput
sau
b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia data.
Eu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale. Pentru asta, voi incerca sa solicit ajutor tuturor rudelor, prietenilor si poate se vor aduna cei 2500-3000 Euro de care as avea nevoie sa fac drumul asta + reanalizarea lamelor de la biopsie. Dar maine, voi lua legatura cu persoanele recomandate, iar situatia se poate schimba.
Un ajutor, cat de mic, este mai mult decat nimic. In ziua de astazi, orice boala este un lux si te da peste cap ingrozitor din punct de vedere medical. Cu atat mai mult o ASTFEL de boala. Cu atat mai mult cu cat sunt doi copii nevinovati la mijloc. Cu atat mai mult cu cat costurile tratamentelor, vizitelor medicale si absolut tot ce inseamna TOT sunt atat de ridicate.
Oameni buni,haideti sa ajutam acest TATA,sa-si vada copiii crescand!Sa nu-l lasam la greu!
Are nevoie de AJUTORUL NOSTRU!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
